vineri, 5 august 2011

oamenii muncitori....

 Acestia sunt oamenii care sti ce inseamna cu adevarat sa mucesti pentru a face un ban...nu ca si noi copii de bani gata care stam toata ziua in fata unui LCD iar cand cerem bani parintilor ni se dau cat avem nevoie ...oamnei acestia stiu ce inseamna 10 lei pentru o paine si ceva de mancat...muncesc tot anul iar apoi merg cinestie pe unde la colturile strazilor pentru a-si castiga un ban cinstit...Oameni care timp de aproape 3 luni nu isi vad casa...care stau departe de familile lor ...Oameni care nu stau in fata unui televizor cu un castron de popcorn in brate ...Oameni care in viata lor nu au tinut in mana un laptop sau un aparat foto...



Treziti-va oamenilor la realitatee daca vreti sa traiti munciti nu stati in varfu patului...

Melodia saptamanii!

luni, 25 iulie 2011

Copilarie...


Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic
Să fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,

Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o mică zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau voioasă-n mână,

Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori,
Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,

Să fac mâncare la păpuşi
Din flori de lăcrămioară,
Şi să aştept de după uşi
Un îngeraş să îmi apară,

Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,

Şi să mă sui de vreau în dud
Când stau vacanţele la ţară,
Şi-n gârlă-atunci să mă cufund
Cu ochii-nchişi în plină vară,

Să văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă cum fac valuri,

Şi îndrăgitul meu bunic
Pe prispă blând să mă alinte,
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,

S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi-un fluture în insectar
Să îl agăţ de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-aud cântând în dimineţi
O fermecată vrăbiuţă,
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă,

Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!

sâmbătă, 2 iulie 2011

ceva pierdut...!

Totul a inceput cu un zambet inocent...si a continuat cu un alt zambet si cu altul. Dar tot ce e frumos trebuie sa aiba si un sfarsit. Am inceput sa construiesc la relatia noastra din data de 12 mai 2009 si am pus caramida peste caramida ,speranta peste speranta,si vis peste vis. Construiam cu mainile mele si deveneam din ce in ce mai fericita. Zambetul ce m-a determinat sa încep aceasta constructie sufelteasca nu a încetat sa imi aduca aminte mereu motivul pentru care construiesc. Deseori ma simteam istovita dar asta nu ma facea sa renunt la constrictia pe care mi-o doream atat de mult.Toata lumea imi spunea  ca  nu stiu sa construiesc, ca aceasta construcţie nu are sorţi de izbândă, dar eu nu am ascultat aceste voci si nu regret deloc, desi probabil aveau dreptate, atata timp cat aceasta era prima mea constructie. Mainile mi se impleticeau, greseam masurile, scapam cărămizi pe jos. Si nici macar aceasta stangacie a mea nu mă facea sa renunt , pentru ca ma simteam atrasa de aceasta constructie, o vedeam ca pe o capodopera a vieţii mele, pe care vroiam să o pun pe altarul acelui zambet. Cu toate greutatile constructia mea a inceput sa ia proportii, incepea sa aibe o forma, era din ce in ce mai frumoasa.
Dar in noaptea sufletelor omenesti toata constructia mea a inceput sa tremure...de parca dansa sub lumina lunii...un dans infernal, un vartej format din timp,amintiri si sentimente.Cum putea sa cada cand am construit la ea cu atata iubire, rabdare,perseverenta , intelegere,fidelitate, sinceritate, si seriozitate? Si totusi intr-o clipa lipsita de timp si spatiu ...constructia mea s-a prabusit. Si totusi nu imi pot explica cum s-a intamplat cand totul a inceput de la UN ZAMBET:-<

sâmbătă, 25 iunie 2011

Candva...Curand...?

Cândva eram doar o copilă, curând voi fi o femeie.
Cândva eram o laşă, curând voi fi o luptătoare.
Cândva nu spuneam nimic, curând voi avea curaj să vorbesc.
Cândva aveam doar speranţă, curând voi avea şi vise împlinite.
Cândva aveam încredere oarbă în toţi, curând voi fi mai grijulie.
Cândva plângeam pentru EL, curând va fi doar o amintire.
Cândva credeam în EL, curând îmi voi da seama că EL nu e totul
Cândva l-am iubit, curând va fi doar o mare realizare.
Cândva eram NOI, curând vom fi doar “eu” şi “tu”?
Nu. Cândva eram doar “eu” şi “tu” iar, curând vom fi “NOI!”

marți, 14 iunie 2011

~Iertare~

Azi trag linie la tot ce a fost pana acum. Punand in balanta pierderile si castigurile, pot spune ca am avut castiguri mari si multe, dar si pierderi pe masura.
Am sa inchid ochii la tot ce a fost rau. Si am sa spun ca regret tot ce s-a sfarsit intr-un mod mai putin placut. Imi pare rau. Iert, si am sa incerc sa uit, iar la randul meu iti spun "Iarta-ma!".

luni, 9 mai 2011

Mamica te iubesc!

Mi-am zis ca o voi face in fiecare zi... Si am ajuns la un an trecut in care iarasi mi-a scapat sa o fac... Straniu... Lucrurile banale nu le uit nicodata.. Nu uit sa ma imbrac... sa mananc... sa zambesc... sa beau apa... Dar uit sa-ti spun cat de mult te iubesc... Cat de mult conetaza fiecare moment petrecut impreuna... Cat de multe lucruri ma inveti fara a-ti propune macar.. Cat de frumoasa e relatia noastra... Cat de dulce imi zambesti atunci cand te bucur cu ceva.. Cat de intelegatoare iti e privirea atunci cand te fac sa suferi... Cat de multe lucruri imi ierti si cat de multe le simti precum o fac eu... Cat de dor imi e atunci cand esti departe si cat de des ma gandesc la tine si la tot ce insemni... Cat de mult ma alinti... Cat de frumos plangi atunci cand nu te vede nimeni... Cat de frumoasa devii atunci cand esti iubita... Cat de simpla devine lumea atunci cand pasesc alaturi de tine.. Cat de greu poate fi sa pasesc singura si cat de usor poate deveni s-o fac la brat cu gandul si sprijinul tau... Am uitat.. Am uitat sa te fac sa zambesti zi de zi... Am uitat sa-ti reamintesc cat inseamna tot ce faci pentru mine... Am uitat ... Am uitat sa-ti zic ca te iubesc... Iar tu ierti...Iar tu nu uiti sa faci tot pentru mine.. Nu uiti sa-mi fii mereu alaturi.. Nu uiti sa ma intelegi... Nu uiti sa fii cea mai buna... Te iubesc,MAMICA!

EU si TU

Tu - penita, eu - foaia goala;
Eu - "acum", tu - "mereu";
Eu - copilul, tu - mana care-l tine;
Eu - gandul, tu- Dumnezeu;

Eu- geniul, tu - absolutul;
Tu - casa, eu - doar lutul;
Eu - litera, tu - cuvantul;
Tu - cerul, eu - pamantul;

Eu - culoarea, tu - pictorul;
Tu - omul, eu - dorul tau;
Si dac'o fi s-aleg ce o sa vie,
Te-aleg pe tine... si orice-o mai fi sa fie...

duminică, 8 mai 2011



     Buna , sunt Julie si am 14 ani . O varsta foarte fragila...Viata mea sa dus draCu' acum 3 luni cand parinti mei au murit intr-un accident de masina ... sunt sigura ca ei imi numara fiecare laccrima de acolo de sus . Acum sunt orfana...bunici mei vor murii peste putin timp . Sunt bratani si nu pot avea "grija de mine" . Prieteni nu am...sunt o persoana delicata , nu rad aproape niciodata si prefer sa stau singura . La scoala ma comport ca un om destul de normal . Incer sa ascund ce e cu adevarat in mine . Am doar o persoana in care mai cred si pe care o iubesc din toata inima , Denis . Este un baiat rebel...si el ma sustinut de la inceput cu tot . Sunt impreuna cu el de 5 luni si ne intelegem minunat . Totul a inceput cu un zambet si a continuat cu alte zambete ... el e singurul om cu care imi pot impartasii lacrimile .
       Intr-o zii eram cu Denis pe o banca.. locul nostru din totdeauna . Povesteam linistiti ... intr-un fel pot zice ca meditam..totul era perfect , era o zii de toamna . Multe frunze parasite de copaci pe langa noi ne ascultau povestile . Parca presimteam ca ceva se intampla.. simteam ca ceva ciudat se va intampla . Cuvintele mele erau toto mai putine , in mine se strange un nod care nu imi da pace ... Denis ma intreaba ce-am patit , insa eu ma prefac ca nu am auzit . Tot mai speriata incepusem sa plang . Denisa ma luat de mana si a zis ca e timpul sa plecam..deoarece locul acela ma afecta din ce in ce mai tare . Pe drum ne tinem de mana si dintr-o daata vine o masian in mare viteza ! Ma trag pe margine si strig impietrita " Denis du-te de-acolo repedeee! " . El nu apuca sa faca nimic , masina intra in el . Imi cade o lacrima pe fata si strig si mai tare :
" BANTUIE-ma!!"
    Acum am 35 de ani si nu am pe nimeni :). Decat umbra lui Denis pe care o simt langa mine . Nu pot sa vorbesc cu el ... dar il simt si asta ma ajuta mult .
    Sper sa mor cat mia repede si sa ii vad pe toti acolo sus .
    Acest jurnal sa gasit in balconul unei fete .
    Julie acum este moarta ... speram ca se afla in acel loc cu Denis si parinti ei . Te salut Julie !


vineri, 6 mai 2011

:-)




Ce simt acum : nerabdare .
Ce presimt : ca putine persoane vor citi aceasta postare .
Ce iubesc : pe el si...many peopple .
Ce urasc : Hannah Montana .
Ce nu vreau sa vad : un animal mort .
Ce vreau sa vad : pe tine .
Ce am nevoie : libertate .
Ce vreau : un zambet .
Ce cant : Kill Hannah - Lips like morphine .
Ce stiu : ca maine e alta zi .
Ce privesc : tot ce e in jurul meu .
Ce aud : Tv-ul si muzica .
Ce as vrea sa aud : vocea lui .
Ce as vrea sa simt : o mica imbratisare .
Ce cred : maine cineva va murii .
Ce-am pierdut : multe lacrimi .

Another Day In Paradise...

                                           PICTURA PE TENISI :))
                                                      ........................<3...........................
                                               POZE DE NEUITAT! ALATURI DE CEI DRAGI<3
                                              SI LA FINAL O ZI INTREAGA DE NEUITAT<3
                                                   Nu luati in seama data :)):)):))

vineri, 29 aprilie 2011

Need You Now

CIUFULEALA!!!




Ce sa zic :- ora 7 suna alarma ...disperata ma  uit la telefon si imi amintesc ca am de luat medicamente. Ma ridic somnoroasa pun mana pe paharul cu apa si inghit pastilele ... ca sa vezi eram atat de adormita incat ma pun in fund pe marginea patului si adorm... pe la ora 12 jumatete ma trezesc intinsa pe covor in mijlocul camerei ....deschid ochii si nedumerita privesc cesul ....:)) incep sa rad si zic in gandul meu  vai proasto... ai dormit atata?:))... Ma ridic de pe jos si ies din camera ...pierd ceva vreme prin casa  fac putina ordine dupa care ca si de obicei imi propun sa fac o vizita pe mess...clar C.I.O.C.O.L.A.T.A ma astepta online:))... il luasem aznoapte pe fostul ei prieten la 11 metrii:))...nici nu intru bine pe mess si deja imi scriee:)) : miscati urgent fundul la mine:)) si bineinteles eu ma imbrac ies din casa plictisita si pornesc catre Byby (C.I.O.C.O.L.A.T.A mea) ajung la ea si ca de obicei sora ei ma intampina dansand in pragul usii:)) trec pe langa ea si merg la byby care ma astepta cu o mana infipta in brau si cu o privire de zici ca statea sa ma omoare:)) imi arunca o privire si in secunda urmatoare mi se zguduira creieriii:)) ce D-zeu ti-a trebuit sa ii tr sms???????? :)) si aici incepe ciufuleala:)) ne trantim noi in pat si ca si de obicei:)) incepem sa ne batem si sa ne facem poze :)) Clar ca amndoua ne-am ales cu multe zgarieturi dar cu o portie buna de ras:))
TE IUBESC FA!!!!

miercuri, 27 aprilie 2011

COLT DE SUFLET!

 
Salcamii cu miros dulce tainuiesc cararile risipite intr-o vioaie si melancolica umbra.Soarele se inalta ca un glob de aur arzator pe un cer adanc albastru,cer senin ca o floare de “nu-ma-uita”.Vazduhul e inundat de lumina ce izvoraste de pretutindeni,din inaltimi.Padurile rad in soare.Aerul devine arzator si ne cheama in imparatia imbalsamata a florilor de cires.In adancul prapastios al vaii rasuna mii si mii de glasuri de necuvantatoare.Sagetile de foc ale soarelui paturnd in livezile scaldate in aur.Florile de camp s-au culcatt in capetele de fan parfumat.Soarele isi scutura praful stralucitor in aerul invapaiat.Departe,dincolo de grebenii muntilor,se vede marea cea nesfarsita cu valurile inspumate.
E vara !E o caldura inabusitoare !Cerul se dogoreste.E vara cand izvoarele spun povesti,e vara cand ploua cu aripi colorate peste flori.E vara cand curcubeul vine inainte de ploi.E vara cand toate vietatile padurii au glas.E vara cand toti pomii sunt in sarabatoare.E vara cand natura toata-i plina de culoare.Este ea.Vara.Fiica cea mai stralucitoare a batranului an.E vara cu gene de marar,ochi de margaritar si obrajii de caisa.Parul ei cel blond,impletit in cozi cade pe spate;o roza de purpura la tampla,gura micuta ca o visina coapta.E vara care vine cu miresme-n grai.E vara care a imprastiat peste tot locul flori de paradis.E vara care a pictat cu un verde puternic toata padure.E vara care a acoperit cu aur greu spicele de grau si secara.
Racoare si linistea serii se fac simtite.E o noapte varatica,cu aerul blond limpezit de lumina lunii,cu gradini mirositoare.Numai pe ici,pe colo,cate o dunga fulgeratoare deasupra apei.Pe carari,florile improspatate isi apleaca in noapte cochetele capete copilaroase.izvorul limpede se adanceste in paduri intunecate,unde apa abia mai sclipeste din cand in cand,atinsa de razele lunii.Pe cerul noptii,licaresc stele mici,ca niste tinte de argint.
Deodata,intunericul devine linistit,fara sunet,fara lumina…

duminică, 24 aprilie 2011

Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui. Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul doar de pe urma vaselor de lut pe care olarul le vindea la târgul din apropiere, într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte olarui într-un tufiş de la marginea pădurii un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică. Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraşAjuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înţelegeau limba oamenilor. Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un ştergar.  Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles ca olarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos. Mama lepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor . Despre ispravă a aflat şi Zâna Eastres, slujitoarea Primăverii. Şi cum se apropia Sărbătoarea Primăverii, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri . Astfel, copiii olarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz, alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri de miere. De atunci. în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici si buni. Cu timpul, sărbătoarea Primăverii s-a contopit cu cea a învierii Domnului Iisus Hristos. Despre olar şi copiii lui abia dacă-şi mai aminteşte cineva, zânele s-au pierdut în negura vremii, dar iepuraşii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de paste, tot felul de daruri copiilor.

duminică, 17 aprilie 2011

PRIETENIE!

Te-am cunoscut dintr-o intamplar iar acea intamplare a facut ca 2 fiine sa devina cele mai bune prietene :X ... Vei intalni oameni care te vor uita. Vei uita oameni pe care i-ai intalnit. Dar uneori intalnesti oameni pe care nu ii poti uita.  Aceia sunt prietenii tai. Ai fost alaturi de mine in cele mai grele clipe ale vietii si pentru asta te iubesc mai presus de orice:X